De ce urasc eu doctorii …

Nu. Eu nu ii urasc. Pentru ca sint si eu unul dintre ei. Iar corb la corb nu-şi scoate ochii.

Tu in schimb cred ca da. Nu doar pentru ca ai ajuns la acest articol. Şpaga … indiferenţa … nepăsarea …aroganţa … sint poate doar unele din motivele pentru care ai vrea să nu mai auzi niciodată de (unii ) doctori. Am întîlnit şi eu , chiar si „de cealaltă parte” fiind unele din aceste păcate. Am citit chiar si pe acest blog multe offf-ri pe care mi-a fost ruşine citindu-le.

De aceea am „înfiinţat” acest post. E al tău. Ştiu că ai trecut prin umilinţe pe care nu ai avut cui să la strigi. Sau le-ai strigat fără să le audă cineva. Dacă nu ai făcut-o … fă-o acum.Dacă ai strigat şi nu te-a auzit nimeni … mai fă-o o dată.

Poate te întrebi ce am să fac eu …. am două variante

  1. Nu ai dreptate 100%. Poate ai judecat greşit … nu ai ştiut … nu ai înţeles ce s-a întîmplat. Am să încerc să îţi explic, chiar dacă poate nu ma vei înţelege şi apoi mă vei înjura şi pe mine
  2. Ai dreptate.  Atunci să ştii că am să tac. Nu vei primi răspuns . Ştii tu, corb la corb …. Dar vei înţelege atunci că tacerea mea înseamnă poate mai mult decît orice aprobare vehementă

Deci …

66 Răspunsuri

  1. Cu placere ! Si eu va multumesc !

  2. pt Adriana
    Ti-am indeplinit dorinta .. desi cu riscul ca acest ultim raspuns sa apara oarecum suspendat in neant … am facut si eu comenzi la libraria sophia, sint seriosi si primesti coletul in 3-4 zole prin posta.
    cadoul mi-am permis sa il distribui la toata lumea pe fb-ul meu
    Oricum, mersi pt companie din saptamina asta … si La multi ani !

  3. Bine, Adriana, ce sa zic … fiecare om are din pacate si o viata personala care de multe ori ii influenteaza deciziile si activitatile … partea invizibila a aisberg-ului cum ar veni. Crezi ca nu visez de ceva timp un blog adevarat in care sa punctez zilnic cazuri deosebite … peripetii si enervari medicale … sentimente si calatorii …. iubiri si dezamagiri … uite ca deja scriu si poezii … dar vezi tu Adriana pentru a face o „lucrare” de anvergura trebuie sa ai un anume tip de personalitate … sa fii perseverent. or, dupa principiul ca Dumnezeu nu ii da fiecaruia de toate , uite ca mie mi-a dat poate scinteia inceperii blogului dar nu mi-a mai dar si combustibilul cu care sa intretin flacara😦

  4. Eheee … cita dreptate Adriana … dar ce te faci cind nu prea mai e vointa😦

  5. ” Când exista voinţă, există şi cale bătătorită. ” (Shaw)

  6. E ceea ce sper si eu … intr-adevar e unul din putinele lucruri pe care atunci cind le fac ma simt util

  7. Ma intristezi ca nu sti pt cat timp , iti citesc blogul cu mare interes si respect , felicitari . Ramai aici atat cat crezi ca nu iti vei irosii viata inutil !!

  8. 🙂
    Merci Elena pt intimpinare …. cine stie pt cit timp insa😦

  9. Nu stiam ca ai revenit doctore , BINE AI REVENIT !!!

  10. Eu nu as generaliza.Fiecare a scris aici despre necazul lui.Cum se traduce asta?Am trecut fiecare,fara sa vrem,prin situatii inspaimantatoatre/delirante…vis-a-vis de serviciile medicale.Cu totii lucram,poate,14-16 ore.din 24.Si ce daca?Atunci cand ne-am ales meseria am stiut (sau nu?!) la ce ne inhamam.Nu facem fata….liber!!!Nu avem decat sa facem altceva,adica ceea ce ni se potriveste.Asta in cazul in care nu ne-am fi dat seama inca din primii ani de studii…Cand alegi un drum in viata,trebuie sa analizezi,sa vezi lucrurile macar cu jumatate de pas inainte…Ori ca medic…trebuie ,in primul rand,sa simti daca esti sau nu facut pentru asa ceva.Consider ca,meseria asta (doctor/medic),este cea mai dificila si delicata.Se sacrifica atat viata pur personala,cat si a celor dragi/apropiati.E un sentiment cumplit si,in acelasi timp…sublim.Am trait asa ceva in copilarie si nu numai.Inteleg ca,cei ce sunt corecti,sunt ofensati.Dar,in ziua de azi,oare,cati doctori (si nu numai,dar asta e domeniul aici) mai sunt corecti?Tot mai putini doctori/medici corecti si tot mai multi oameni bolnavi sau…imbolnaviti…Si nu vorbesc aici despre cei care freaca menta asteaptand ajutoarele sociale sau alte caregorii care se destrabaleaza pe banii nostri,ci despre oamenii integri,cei ce muncesc,si care daca reusesc sa mearga la o piesa de teatru o data la 2-3 saptamani…considera,pur si simplu ca,deja au „comis” o extravaganta…
    Am preferat,domnule doctor,sa renunt la cel mai frumos nume,bineinteles al meu si,sa ma semnez aici,pe blogul dumneavoastra,asa cum se cuvine,..”Prietenii” stiu de ce!

  11. Vaiii ce suparat mai esti ,,anonimule,,ai si tu dreptate dar nu stiu daca ai trecut prin spitale sau upu… acum depinde de medic cu sau fara suflet Cand a decis sa se faca medic stia in tara traieste ..dar nu ii plange asa de tare ca se descurca FF BINE ,si afla ca stiu ce vorbesc.In strainatate ex Spania fara sa platesti 1 cent ai multeeee drepturi,medic de familie ,retete gratuite ,medici specialisti chiar si UPU unde era o mare de oameni din toata lumea si surprinzator se vorbeste fff frumos cu absolut toti ( am trecut pe acolo) asa ca ….,vezi tu putini suntem educati in tara asta ,poate nu suntem vinovati sau …cine stie !!!

  12. trebuie sa intelegeti ca in Romnia ,medicii si cadrele sanitare sunt fff putine raportate la nr de bolnavi
    dc statul nu are bani sa si angajeze personal, de unde si de la cn vreti servicii de calitate? cat si cine sa traga de ei mai inainte? intelegeti ca sunt epuizati… ce salarii au ptr noptile pierdute? care le este motivatia? ptr stesul lor cn i rasplateste? bolnavii doar stiu sa se posteze la usilecpu, doar cu drepturi… dar obligatii se par ca ei nu sunt constienti ca au!!! dc vreti sa va spun vin si fara acte de identitate fara acte medicale
    astia sunt romanii ,nu au nici un gram de cultura medicala
    vin pe la miezul noptii si spun ca sunt bolnavi de o sapt
    pai atunci unde e urgenta ta ca pacient? de aia ai medic de familie.. ei nu inteleg ce este cab de urgenta, ce si unde treb sa se adresezer
    pai dc esti asa de incuiat, de ce comentezi? clar urgenta nu este cabinet de consultatie… romanilor.. este cab de urgenta… in srainatate nici nu se uita la tine ca ti vine tie la ora 2 noaptea sa re duci sa suni ambulanta ca te doare nustiu unde de 1 sapt
    tiganii au vile si vin si spun sa le oferi asist med gratuita de ce? ca ameninta personalul?
    cu ce contribuie ei la sist de sanatate?

  13. Pt Mimi
    Subscriu la cele scrise de tine in legatura cu asistentele. Imi amintesc cand am nascut ca erau doua asistente pe sectie la care daca nu le bagai banii in buzunar nu vorbeau si nu faceau nimic. Erau pe la vreo 20 si ceva de ani cu niste halatele, daca le pot numi asa, de cativa cm lungime, cambrate, tocuri foarte inalte si lenjerie neagra(foarte vizibila) pe sub..Astea l-au facut si pe barbatu-meu sa isi doreasca sa nasca acolo

  14. Pt Narcisa
    Da, sint multe privatiuni inmeseria noastra. Si ca sa o faci trebuie sa fii fie un fanatic fie un lacom …

  15. Sa incep cu cateva informatii despre mine, ca in sondajele statistice:varsta 35-40, domiciliu: de vreo 8 ani in Canada, mai mult de jumatate din colegii de clasa din liceu medici, rude foarte apropiate medici, un copil cu care am vizitat de cateva ori Urgenta si aici si in Romania…
    Din punctul meu de vedere indiferenta, nepasarea si aroganta poti sa le intalnesti in orice loc(eu le-as numi incompetenta): si cand mergi sa iti platesti impozitele, si cand mergi la scoala sa vorbesti cu profesorul copilului tau, si cand mergi la magazinul din colt sa cumperi paine.(De cate ori nu te-a scos din minti vanzatoare de la magazin cu aroganta si nesimtirea cu care ti-a vorbit).
    Despre spaga la doctor ….daca plicul conditioneaza actul medical, da as spune ca se numeste spaga. Daca e vorba de o atentie pe care o dai medicului pentru ca ai fost foarte multumit de cum te-a tratat, atunci cred ca se numeste cadou.
    Si cum spuneam am „vizitat„ de cateva ori` ER-ul cu fiu-meu.Am intalnit si in Ro si aici doctori extraordinari, dupa cum am intalnit doctori incompetenti si aroganti(prostia nu are granite).Si aici sunt pacienti diagnosticati gresit cu cancer, si aici mor oameni in camera de urgenta pentru ca timpul mediu de asteptare este peste 5 ore, uneori 7-8 ore, si aici astepti cu lunile sa te vada un specialist, si aici te trezesti cu o infectie luata din spital…Si aici e recesiune si bugetul la sanatate e mai mic..
    Problema in Romania este ca doctorii au niste salarii de mizerie.Acum 2 ani cand am fost in tara m-am intalnit cu cativa fosti colegi de liceu si nu mi-a venit sa cred ce salarii aveau.Si un medic are nevoie sa se informeze si sa invete toata viata… si asta costa.
    Si pe deasupra sunt mediatizate foarte mult greselile medicale si spaga. In ultimiin ani, cred ca romanii se hranesc cu intamplari negative si macabre, parca am ajuns necrofagi.
    Si profesionistii exista, si doctorii buni exista( tu esti dovada), doar ca uitam de ei repede…ne reamintim numai de cei aroganti si indiferenti.

  16. Pentru Mimi:
    Daca dai spaga mai mare,trebuie sa ai grija pentru ca s-ar putea sa nu te mai lase sa pleci din spital,gasindu-ti o multime de boli…Astfel medicii respectivi devin asa,,,instant…atat de amabili si dispusi sa te trateze incat te intrebi daca nu cumva vor sa te faca mai sanatoasa decat un nou-nascut.Daca voi mai avea vreodata ghinionul sa mai cad in mainile lor,mi-am propus ca,inainte de a ajunge in spital,sa merg intr-o mocirla cu noroi ca sa ma murdaresc din cap pana in picioare,sa-mi falsific cartea de identitate,pentru ca la adresa sa scrie boschetar,si in loc de functia pe care o am,voi spune ca ma ocup cu furatul,de exemplu hoata de buzunare sau ceva de genul asta.Si sa-i vad eu atunci cum se vor comporta cu mine.Intr-o zi de aprilie mi s-a intamplat sa vad cum medicii au trimis acasa o femeie foarte bolnava.A murit dupa trei sau patru zile.Era mai necajita,deci…nu avea prezenta cum ar veni.Am scris detaliat despre asta la alt articol si chiar atunci cand am trecut prin crunta situatie.Nu pot sa uit ceea ce am simtit atunci…M-au retinut pe mine in spital,deci eu am ocupat locul/patul ei.Desigur fara voia mea,pentru ca se stia/era clar ca,eu puteam foarte bine sa fac acasa tratamentul recomandat.Dar daca m-ar fi lasat sa plec,oare cum as mai fi capatat eu atatea boli?….Cam aici e cheia…

  17. Pe mine nu medicii ma enerveaza ci asistentele care se comporta de parca ar fi dumnezei.am fost la urgente la sfantul Pantelimon si medicul a fost atat de dragut ca nu-mi venea sa cred.In schimb asistentele atat de gretoase ca-mi venea sa o iau la fuga cu durerea mea cu tot.
    Am si eu experiente neplacute, ca tot romanul.
    Insa durerea mea cea mai mare e cu spaga. am stat internata in spital o saptamana pt a fi operata de deviatie de sept si doctora nu m-a operat pt ca nu i-am dat spaga suficienta.Dupa o saptamana mi-a dat drumul acasa, invocand niste motive penbile si mi-a aruncat plicul cu bani pe masa.Ii dadusem 2 milioane …..spaga acceptata era de 5.Umbla vorba prin spital.De atunci nu mai pot sa scot un leu din buzunar, pur si simplu nu mai pot.Mi-e sila si rusine.Mi-e rusine mie de rusinea lor.E drept, sunteti platiti prost.dar toti cei care aleg medicina stiu acest lucru inca dinainte de a face facultatea.Deci nu e o scuza.
    Aleg sa merg la clinici particulare chiar daca nu intotdeauna imi permit.Macar acolo sunt tratata decent.Si, ma rog la Doamne -doamne sa nu cumva sa am nevoie vreodata sa ajung la spital.

  18. Cata daruire…esti un dar de la Dumnezeu, felicitari !!>:d<

  19. Bine te-am regasit, Laura😉

  20. Bine ai venit doctore printer noi ” pacientii”. Ne-ai facut un cadou frumos de Mos Nicolae.

  21. Traiesc…dar cu ce teama…Important nu e numai sa traiesti…ci si cum traiesti…calitatea vietii.Cand veti fi dispus, chiar sa-mi trimiteti o adresa ca sa va povestesc mai multe si sa imi raspundeti doar la doua intrebari.Asta pentru linistea mea.Cat despre blog,nici o grija ca voi gasi eu cate ceva de scris mereu;)

  22. Pina la urma e important ca scrii pe blog .. deci traiesti😀

  23. Nu pot sa scriu aici ce mi s-a intamplat.Nu stiu sigur cine mai citeste,asa ca chiar nu pot.Ma feresc de anumite persoane,nu vreau sa generalizez,Sunt unii care chiar nu merita sa-i critic sau sa-i supar.Altii dimpotriva…Am ramas oricum cu multe intrebari….
    .

  24. Pt Adriana
    Nu mai stiu cum s-a terminat povestea ta din primavara … am tras chiulul de pe blog si -a rupt filmul parca la faza in care aveai bucile pilne de gauri dupa o sapt de spital …

  25. Am mai trimis o data comentariul,dar nu stiu unde a ajuns…(sper ca nu la MF🙂 Acum sa continui la ceea ce mi-ati raspuns dumneavoastra.In caz ca…, MF va plasa motanul.Adica iarasi ma va trimite sa infund spitalul,iar medicii de acolo sa-si puna mainile in cap si sa caute un alt antibiotic care,de data asta chiar ca are ce sa omoare.Sa-i omoare pe microbi,nu?In timpul asta,eu,ca sa nu stau degeaba,mai captez vreun zgorumbac in spital.Asta-primavara asa am patit,de aia merg pe sfoara si acum…(nu dezvolt aici,nu vreau sa sperii pe nimeni,nici sa denigrez…,desi as avea nevoie de cat mai muulte lamuriri de la dumneavoastra).In concluzie:ampicilina nu am pentru ce sa iau,polidin nu vreau,pentru ca, e injectabil,nici sa nu mai aud/vad asa ceva,am deja noduli la fund.De usturoi,portocale,etc. nu pot sa ma ating😦 pentru ca nu suporta stomacul (ulcer gastro-dd….).Voi continua doar cu ceaiuri.Si uite asa am ajuns de la o adeverinta sa-mi fac o mie de nervi,ca asa a vrut MF sa ma sperii de o raceala de care sper sa scap odata.Si pentru totdeauna😉

  26. Pt Adriana
    Intii am citit comenariul tau cu coborirea in rang😉 si apoi pe acesta. Acum m-am lamutrit vazind ce parere ai despre MF😀
    Deci polidinul e ceva care intareste imunitatea si care, in cazul tau, hai sa zicem ca se justifica. Asa ca o paranteza .. da nu spui la nimeni😉 eu unul inainte de a incpe frigul ma imunizez cu o capatina de usturoi papata asa … odata si cam atit. Eventual mai trag cite o priza din acelasi tratamnet cind „simt” ca imi bate la poarta vreo viroza. Si crede-ma ca pe aici prin urgenta sint zile in care dau nas in nas cu 5-10 bolnav uide viroza. Nu mai pun la socoteala colectivul care e cam de 2-3 ori pe sezon „virat”
    La fel si vitaminele hai sa zicem ca ar fi bune .. desi 1 kg de portocale mi se pare mai util. dar in fine …
    Cit despre ampicilina …. eu cred ca ti-a dat-o preventiv. Tu acum ai o viroza. Un organism slabit de un virus e mai vulnerabil la microbi. Ampicilina nu are nici o treaba cu virusii dar nimiceste microbii. Acum intelegi de ce ti-a dat ampi. Pur si simplu pt ca organismul tau sa fie intarit in caz ca … E drept ca nu e recomandabil dar din pacate multi dau antibiotic la bolnavi de viroze.

  27. Astazi m-am suparat pe medicul de familie.Aveam nevoie de o adeverinta medicala si,ghinionul meu ca sunt putin racita (o raceala banala:nas infundat,stranut,durere in gat,etc.);si,in loc sa elibereze repede adeverinta,a inceput sa ma consulte,sa-mi faca o mie de observatii si nervi,eu ma grabeam,ii tot explicam ca,nu am nimic,imi trebuie doar adeverinta.In sfarsit,mi-a dat adeverinta dar,bineinteles,si o reteta cu:Ampicilina,Polidin,MagneB6,Vit.C,Fervex,Faringosept si Bixtonim.(Dg: Viroza respiratorie :faringe inflamat).L-am intrebat care e rolul primelor doua ( Ampicilina si Polidin) si mi-a raspuns ca,trebuie sa fac tratamentul exact cum mi l-a prescris,pentru ca,s-a instalat frigul si,dupa cum ma stie el,cu imunitatea la pamant (ma omoara!! e fixat pe chestia asta ,mereu imi spune asa) si sa prevenim alte complicatii.Scurt si cuprinzator!
    Nu mai merg la nici un medic de familie,pentru ca,dupa parerea mea,un medic de familie nu e decat un ghid ,care de cele mai multe ori alege gresit itinerariul si nu face decat sa incurce lucrurile.Din partea mea,sa nu mai existe posturile astea de medici de familie!
    Pentru ca,nu vreau sa am iar o farmacie in mine,va rog,sa imi spuneti si mie rolul celor doua (Ampicilina si Polidin),daca au vreo utilitate in cazul meu.Multumesc.

  28. Nu urasc doctorii,doar mi-e frica de ei!!!Mama mea a fost sora medicala si m-a ‘cadorisit’ o singura data cu cateva intepaturi(ampicilina)in fund,aveam 7 ani…si cum toti copiii fug la mama atunci cand le e frica de ceva,eu…fugeam de mama!Deci,hotarat lucru:mi-e frica de doctori,dar nu-i urasc!

  29. Dupa ce ca ne „oblojiti” si ne alinati durerile trupului culmea va mai faceti timp si pt cele ale sifletului! Va multumim! Mare rabdare aveti cu noi!
    Am „calatorit” prin mare parte a articolelor d tra si stiu de ce am afirmat cele de mai sus!

  30. in curand toti medicii vor lucra in clinici private. de ce? din cauza salariilor mizere pe care statul ni le ofera. te vei duce in spitalele de stat vei vrea sa dai plicul cu atentie unui medic si nu vei mai avea cui. de ce? toti medici cum spuneam mai sus sunt in clinici private, si atunci te duci la clinica sai cauti. vrei sati faci analizele? foarte bine dai 200RON la medic iti taie chitanta si nu mai dai spaga… si atunci il intrebi de ce trebuie sa platesti ca doara tu platesti luna de luna la casa de asigurari de sanatate. atunci medicul te va trimite la spitalul de stat(de unde tocmai ai venit, si unde nu era nimeni)….. si astfel ori vei plati(intradevar vei primi si o chitanta) ori vei sta si vei sufla in buze, si vei astepta pana nu vrei mai putea si atunci te hotarasti si zici: gata de data asta platesc altfel nu mai am scapare. ca urmare a ceea ce am exprimat cine vrea mai mult ca pacientii sa moara noi medicii sau sistemul sanitar(daca se poate numi asa) pe care il detinem in tara asta??

  31. oameni buni, medicii sunt si ei tot simpli oameni nu dumnezei. de ce lumea crede ca un medic face intentionat o greseala? sau credeti ca medicii chiar isi doresc ca pacientii lor sa moara? nu in nici un caz nu doresc asta. si inca ceva de ce un om are voie sa moara oriunde(gen:la carciuma, pe strada, in pat in timp ce doarme), dar in nici un caz la spital. nu condamn medicii nici pt spaga.

  32. multumesc ptr. raspunsul prompt. nu pot sa spun ca il urasc pe ginecologul care mi-a pus steriletul in asa fel ca a migrat de acolo in loc sa stea fix si sa-si faca datoria dar ma intreb ce s-ar fi putut intimpla in atitea ani cu el in vezica: infectie serioasa sau cancer si azi cine mai scria acest mesaj/ sint unii doctori doar cu nmele dar pentru aste nu trebuie sa-i bagam pe toti doctorii in aceiasi oala pentru ca unii sint devotati meseriei si juramintului facut. acestia merita toate laudele si stima dar vai de tine daca dai peste un dr. pus pe capatuila mai degraba decit pe vindecat pacienti. dar padure fara uscaturi nu exista si pina la urma urmei si doctorii sint oameni .

  33. Mda, un exemnplu la rubrica ” ce mai uia doctorii prin pacienti”🙂
    Oricum sfaturile post-operatorii cele mai corecte le poate da cel ce a facut operatia (apropo de reluarea activitatii fizice). Riscul de a face piatra eu zic ca e redus atita timp cit nu reapare vreun corp strain prin zona. Consumul a minim 2-3 litri lichide pe zi ar trebui sa reduca la minim riscurile pentru ca „spalarea” frecventa a rinichilor si vezicii cu urina nu permite stagnarea si depunerea particulelor.
    Cit despre intepaturi, daca ele nu seamana cu cele preoperatorii ci au caracteristici deosebite fata de acelea legate de infectiile anterioare e posibil sa fie umarea operatiei (mai ales daca, de pilda, sint legate de schimbarile de vreme) si e greu de spus acum cit vor persista, totul variind de la caz la caz

  34. buna ziua. imi place ce se scrie aici dar mai ales raspunsurile pe care le dati. am avut si eu peripetii cu sanatatea acum sper ca sint bine. pe scurt : am avut numeroase infectii urinare , am fost la med. de famile care a spu ca e o raceala afrigora, am fost la 2 urologi care mi-au dat tratament ptr. litiaza renala. ma simteam bine pe moment dar apoi din nou neplaceri usturime la urinat.chiar si la mers simteam ceva ca ma deranjeaza si in ultimile saptamini urinam cu singe din cind in cind. m-am alarmat si am plecat la dr.prof. Osan Virgil Ghe. din Mures care in urma unei cistografiii m-a propus la operatie fiind suspecta sa am piatra , sau o tumoare in vezica.a doua zi surpriza aveam in vezica in perete un sterilet pe care mi-l pusese un dr. ginecolog in 1993 dar care chipurile ar fi cazut deoarece am ramas insarcinata si am facut un chiuretaj. acest sterilet statea bine merci in vezica si s-a pietrificat. am fost supusa unei operatii clasice de vezica si mi-au scos obiectele straine. in 25 august am avut 2 luni de la operatie. azi am inceput serviciul. sint functionar bancas si stau pe scaun deci nu fac efort fizic. vreau sa stiu daca este normal sa ma mai intepene in zona vezicii si cind voi fi refacuta complet. nu fac efort in sensul ca nu ridic ceva greu, nu matur, nu spla geamuri dar cind pot relua aceste activitati? in afar operatie este frumos vindecat si nu am avut probleme dar sigue este un loc mai sensibil si am grija. ce sfaturi imi dati si pot sa mai fac [iatra in vezica ? seful clinicii ridea ca acum fara sterilet sa fiu atenta sa nu ramin insarcinata. daca voi primi raspuns va multumesc in avans. mi-am permis sa scriu pe un tot glumet deoarece blogul dvs. priveste bolile cu un iz de umor ceea ce ridica moralul unui bolnav.si asta conteaza mult. va multumesc si nu va lasati ptr. ca faceti un lucru minunat.va multumesc si pe curind.

  35. Pt ca aveam o metropatie hemoragica si medicul imi spunea ca e un robinet care nu se inchide bine. Pt ca dupa 5 luni de pierdere de sange, se oprise un timp si m-am dus la un profesor universitar, la ecografie endovaginala, nu m-a intrebat absolut nimic, ce anamneza!, si la urma : „de ce-ati venit ca n-aveti nimic”, „am avut hemoragie 5 luni”, „a, se mai intampla femeilor”.
    Pt ca medicul, alt medic, dar toti cu cabinete particulare, platesti, chitanta niciodata, ma tot amana pt o histeroscopie. Abia cand o colega i-a dat telefon, se cunosteau, m-a trimis in 2 zile. M-am decis sa fac histerectomie, nu aveam fibrom, dar mi se ingrosa endometrul si incepeau cheagurile s-o ia la vale, doctorita sp. sa nu ma panichez, sa nu fiu radicala. Pai, cum nu, ca la menopauza dai in cancer de endometru. Asteptam dr sa vina din concediu sa ma opereze si am observat o umflatura la burta, in stanga, intre , sa zic, ombilic si sold, care juca, cand apasam sus,se lasa si invers, fara dureri.Ajung la spital , eram la consult pe masa gineco si dr. voia sa palpeze formatiunea asta pe cale vaginala, cand am zis ca ma doare, a raspuns:” da, ce, sunteti virgina?”Era superficila, sub piele si a crescut si in alea 2 zile de cand ma internasem si pana la operatie. 650ml. Dupa operatie mi-a sp si mi-a si scris pe biletul de spitalizare chist de mezosigmoid. Pai eu am citit ca mezosigmoidul e in partea terminala a colonului. La mine era o minge sus, la burta, repet langa sold. Vezi de ce am un cui impotriva medicilor. Ce sa mai spun? Ca pe usa scrie ca programul e de la 7 si dr. vine la 10? Ca dr. baga in cabinet 3 pacienti si se uita la tine ca la o ciudatenie cand ii spui ca actul medical e confidential? Ca medicul meu de fam. imi spune ca am pastrat ovarele, dar ca ele sunt degeaba, ca sunt la menopauza, adica eu incerc sa conving un medic cu analize de hormoni feminini, cu texte din carti de medicina? Dar spun si ceva frumos. La clinica Cuza Voda din Iasi, unde m-am operat, era curatenie luna, doctori tineri si frumosi , care nici ei, nici profesorii universitari ,ne vorbeau cu dumneavoastra, nu spuneau niciuneia mamaie, bunica, tanti, du-te, treci, etc.

  36. Parere mea este ca sunt foarte multi doctori care se sacrifica pentru oamenii bolnafiDin cealalta categorie sunt foarte putini si cred ca sufletul unui medic nu tine de sistem.E adevarat ca o afectiune dobandita in ani de zile nu poate fi luata cu mana de medicul specialist dar totusi cand mergi sa faci un echo si dai peste un medic nervos si cu o fata acra care te repede si nu are timp si probabil nici chef si iti face doar echo abdominal desi in trimitere scrie si pelvis atunci ce sa mai zici.Iti iei rezultatul si pleci din cabinetul lui cu durere in suflet si cu lacrimi in ochi si va spun sincer ca exact stare asta am avuto.Apoi am stat si am asteptat medicul chirurg care era in operatie de citeva ore iar cand a iesit de acolo obosit dar foarte amabil m-a primit in cabinetul lui m-a lasat sa vorbesc mi-a dat sfaturi si tratament m-a programat chiar si la operatie de colecist dar am refuzat si nu m-a intrebat daca am bani sau nu.Si tot in aceiasi zi mi s-a intimplat si o minune am intrat intimplator pe un site si am dat de dv.iar raspunsurile pe care mi le-ati dat m-au linistit mi-au alinat durerea din suflet si de sub coasta si mi-au dat curaj sa merg mai departe cu toate bolile adunate in ani de zile
    Va multumesc din suflet pentru tot ce faceti pentru noi oamenii bolnavi .Sunteti un medic deosebit.Va stimez si va respect.

  37. Melodia asta nu ma mai poarta cu gandul la o lama!:))

  38. Cand oamenii o sa stie sa se respecte intre ei, sa constientizeze ca medicul nu are o banda pe care trec pacientii si la sf. acesteia ies sanatosi, poate si medicul le va acorda mai multa atentie nefiind presat de timp…cine stie?Si oamenii trebuie sa fie constienti ca o afectiune dobandita in ani de zile nu va fi luata cu mana de vreun medic specialist, si ca ar trebuie sa fie si ei atenti in alimentatie…bla bla…Problema noastra grava este educatia, civilizatia…in fine…Si bineinteles, nu toci medicii ar tb. sa profeseze dar eu m-am referit la cei care merita tot respectul!

  39. Da, Claudia, aici e marea problama a spitalelor (si, de ce nu, si a doctorilor) MARI. Nu mai ai timp, sint toti buluc pe capul tau si uneori , mai ales daca ai facut meseria pentru faima si bani vezi totte chestiile astea mici si marunte ca pe o pierdere de timp.Ca pe ceva care te „Intirzi” de la congrese, conferinte,premiere medicale sau mai stiu eu ce ocezii de a te da rotund. Putini fac medicina pentru a se sacrifica pentru altii. Neplacut de multi o fac pentru a ii sacrifica pe altii pentru a fi ei cit mai in fata

  40. Nu cred ca e corect sa catalogam intr-un fel sau altul TOTI doctorii. Provin din familie de medici de diferite specialitati (de la obstretica pana la veterinar), din fericire toti plecati din tara. La un moment dat am cochetat si eu cu ideea, bine ca mi-a trecut🙂 kidding…
    Ideea este ca am avut ocazia (nefericita) sa merg pe la foarte multi medici, fie cu tata, fie cu mama, fie cu copilul, fie eu, in ultimii ani am mers cu mama in diverse locuri – fiind foarte grav bolnava – unde am intalnit „cate bordeie, atatea obiceie”. Am intalnit oameni carora nu trebuie sa le dai spaga ca sa iti zambeasca si ca sa empatizeze cu durerea ta. Am intalnit oameni carora oricat le-ai da, nu conteaza. Se simt obligati sa iti vorbeasca la per tu, arogant si pe fuga. Repet: am avut ocazia sa intalniesc foarte multi medici. Si concluzia la care am ajuns este trista: sunt multi, foarte multi, din ce in ce mai multi care nu au harul acesta si totusi practica aceasta meserie. In pofida unei deontologii pe care aceasta meserie o cere, sunt foarte multi care nu inteleg ca pacientul nu vine la el ca sa ii manace timpul sau nervii, ci pentru ca are o durere. Nu mai departe de astazi am avut o experienta care m-a facut sa ma incarc negativ si care mi-a reamintit ca traiesc in Romania: am fost cu mama la diabetolog, in ultimele zile avand variatii mari de glicemie. De mentionat: mama nu se mai poate deplasa singura, fara sustinere nu merge bine nici prin casa. Am ajuns acolo, am stat la o coada de 30 de persoane, intr-o anticamera unde aerul nu mai era respirabil, in fine, cunoasteti decorul. Problema mea era ca nu aveam fisa mamei, pentru ca cei de la Caragiale mi-au spus ca orice policlinica Paulescu are access prin retea la istoricul pacientuli si nu e nevoie de fisa. Dupa doua ore de asteptare reusesc sa am urmatoarea conversatie cu asistenta: Buna ziua doamna, sunt cu mama, care se simte rau, ma rog i-am povestit ce se intampla si am mentionat ca e inscrisa la Caragiale. Cu un ton sec ma intreaba: si de ce ati venit aici? Ii spun; pentru ca sunteti mai aproape de casa mamei, la Caragiale a ajuns dupa ce a fost internata cu glicemie 797, au preluat-o dansii, dar mi-au spus ca se poate trasfera la dvs fara fisa, fiind aceelasi institut, cu o baza de date comuna. Am biletul de iseire din spital, am medicamentatia prescrisa, dosarul cu analize, etc.
    Ce credeti? M-a bagat in cabinetul medicului care mi-a explicat ca fara fisa nu o poate consulta, chiar daca se simte rau, sa revin cand am fisa. Buuun. Pun mana pe telefon, imi sun sotul, il trimimt la Caragiale sa ia fisa si sa ne-o aduca. Zis si facut: se duce sotul meu la Caragiale, cere fisa si ce credeti? Fisa a fost pierduta! Nu se mai gaseste? De ce? Pentru ca ultima consultatie a fost pe 28 decembrie si probabil ca a uitat doctorul sa o trimita la fisier. bine, bine, si unde e? Nu stim! Mission impoosible: mama trebuie consultata de un diabetolog. nu avem fisa. Ce facem? Am avut noroc, daca se poate spune asa, ca am gasit un doctor inimos, care ne-a scris o scrisoare medicala care sa tina loc de fisa si s-a oferit sa sune la policlinica la care eram sa il roage pe doctor sa efectueze consultatia. Ma rog, timpul acordat consultatiilor expirase intre timp, insa am reusit sa ne programam pentru maine. mergem fara fisa, cu o scrisoare medicala si speram sa fim primiti.🙂

    Sa va mai spun? In octombrie, tot mama, a facut o biopsie la stomac, problemele sunt grave, dupa cum v-am spus. Stiind ca ii e foarte frica, am fost foarte draguta cu doctorul, la care ma dusesem oricum cu mega intervenetii, cu asistenta sefa, etc., stiti cum e…
    Sun dupa 6 saptamani dupa rezultat si ce credeti? Nu gasesc rezultatul! A disparut ca prin farmec. Ce e de facut? O noua biopsie, pe care mama s-a hotarat ca nu o repeta. Hello! Biopsia e invaziva, nu e ca si cum dai un sumar de urina! Cumsa pierzi rezultatul?! Si sa nu iti asumi nimic?! Cine e de vina? Mama? Eu? Dumnezeu? Sa nu iti vina sa ii dai in judecata pt malpraxix? Ce vina are pacientul, nu e destul ca e bolnav, trebuie sa sufere in plus pentru asta? Trebuie traumatizat? Trebuie pedepsit? Mama e din „vechea” generatie care se teme daca doctorul se incrunta si nu ar vrea sa il supere cu nimic. Orice ii spune oricine, tace si inghite. Eu nu sunt asa. Am trait in Belgia, unde am si nascut. Nu are sens sa va povestesc despre cum sunt tratati pacientii acolo. Si nu numai acolo, in orice tara unde exista respect si empatie fata de omul bolnav care vine la tine pentru ajutor.
    De ce nu protesteaza oamenii? De ce exista greva pentru toate categoriile sociale, dar nu exista si greva IMPOTRIVA sistemul medical care ne umileste pe noi ca si contribuabili? De ce nu fac pacientii greva? Am vazut la urgenta atatea cazuri revoltatoare, am vazut o doamna bolnava de ciroza care astepta sa o vada medicul. De la 8 dimineata, cand l-a zarit in fuga si i-a spus: Asteapta-ma, am raportul si vin sa te vad. A venit la 4 dupa-amiaza. Si i-a spus: Stii ce vroiam sa iti zic? Sa vii maine dimineata la 8 sa te internez. Cum vi se pare? Ar trebui omul ala sa imbrace halatul alb, sau pijamaua in dungi? Nu a efectuat o crima, o sa spuneti. Da, nu a omorat un om, femeia a plecat pe picioare, insa sufletul ei era tare ranit. Plangea. Si ce daca? Urmatorul!
    Am povesti cu nemiluita, si bine si rele, mai multe rele, pentru ca atunci cand ii e rau omul deschide gura. Stiu ca sunt platiti mizer pentru meseria grea pe care o fac. Dar eu platesc in fiecare luna taxe. Eu imi fac datoria fata de stat. Stiti ceva? Ii multumesc lui Dumnezeu, nu am o problema cu banii. Multi oameni sunt dispusi sa platesca mai mult, de-aia se si dau spagi, pentru ca stim ca medicii castiga prost. Nu am o problema cu costul, am o problema cu ceea ce primesc pentru cost. Cat mai costa un medic care sa vorbeasca cu pacientul calm, pe limba lui, fara sa tipe? Cat mai costa un zambet adresat omului bolnav? Platim si asta, insa primim ceea ce platim?

  41. Buna ziua

    Nu urasc nici un medic in particular, dar urasc sistemul. Daca parintii mi-au dat viata nascandu-ma, medicii mi-au redat viata, tratandu-ma.
    Voi continua cu o poveste, care eu cred cu tarie ca va avea un final fericit. E totusi vorba despre mine.

    Acum 4 ani de zile, ma chinuia o alergie: ochi inlacrimati, nas curgand, tuse seaca. Nu m-a ingrijorat, in plus in zona se construia de zor si totul era intr-un nor de praf. Se tot construia de 2 ani de zile. Apoi tusea a devenit o constanta si dupa inca ceva timp, intr-o noapte m-am inecat cu saliva proprie in timpul somnului. Mi-am zis atunci ca acum am o dovada sigura ca e ceva in neregula cu mine. Si pot sa ma duc la medic fara sa imi zica ca sunt ipohondra. Dar, tot ipohondra m-a facut. L-am urat, dar acum stiu ca nu avea ce altceva sa imi zica in acel moment. La insistente mele, m-a trimis la medicul endocrinolog, asta dupa ce intr-o zi nu imi mai puteam misca 3 din cele 5 degete de la mana (din pacate, de la fiecare mana, deci in total 6, iar amoreala a durat cam 8 zile). Endocrinologul mi-a zis ca am un nodul la tiroida si sa ma duc sa ma programez la o punctie. M-am dus. Dus rece, la figurat.
    Medicul de acolo si-a inceput discursul: “Ce vii la mine? Sa ziceti merci ca mai sunt eu aici si ca nu am plecat inca din tara ca altfel va trata Mama Omida si vracii. Va duceati la plafar sa va luati ceaiuri sa va treaca. Si daca nu sunteti multumiti de programare, (ca era stabilita peste 7 luni), sa puneti acatiste la biserica ca sa va vindecati.” Cred ca incerca sa descurajeze ipohondrii sau era asa era el ca om. Asa am crezut atunci si l-am urat.
    Cum venisem de dimineata si programarile se faceau intre orele 14-15, nu am primit o programare, si nici nu am mai revenit in acea dupa-amiaza. M-am dus dupa 6 luni la medicul endocrinolog, intreband daca nu cumva exista si alta metoda, care sa nu il includa pe anatomo-patologul BauBau.
    Nu a fost, asa ca dupa inca 3 luni la un nou control de monitorizare a nodulului, am fost trimisa din nou la punctie. M-am dus din nou, acelasi tratament, dar am asteptat pana am primit programarea, care bine-inteles era pentru peste 7 luni, m-am dus in noiembrie, programarea era pentru iunie. Mentionez ca nu a verificat nodulul, asa cum procedura o cere.
    Dupa inca 4 luni, m-am dus la un nou control la medicul endocrinolog, stiu, suna repetitiv.
    De data aceasta, am fost trimisa din nou la punctie, dar prin scurt-circuitarea traseului: adica medicul endocrinolog, a intervenit la un alt medic care lucra mai des cu anatomo-patologul, sau mai direct spus, eram o urgenta.
    Am fost la medicul endocrinolog de la spital (Il stimez enorm pe acest medic. Multumesc) si acesta cu o delicatete cum numai un chirug o are mi-a spus franc: “Fato! Ce sa ne mai ascundem dupa deget? Asta e cancer. Du-te cu trimiterea asta la anatomo-patolog si cand termini sa vii imediat la mine sa te programez la operatie. Haide! Ce mai stai? Grabeste-te!”. Vedeti, e greu sa urasti un asemenea om cu simt pragmatic. M-am dus cu trimiterea (la ora 8) si mi s-a facut punctie (la ora 16), cancer tiroidian, am revenit la medicul endocrinolog si acesta a pus ferm mana pe telefon si m-a programat la chirurg. La 18, am vorbit si cu medicul chirurg si in plus, am fost programata la operatie, in iunie, dar cu mentiunea ca fiind tanara, 28 ani, cum se va gasi un loc liber, voi fi chemata mai devreme. Asa a si fost, dupa 4 zile m-am operat. Tot medicul chirurg, m-a trimis la o ecografie doppler pentru eventualele adenopatii cervicale. Aceasta ecografie nu a avut niciodata loc, pentru ca a fost programata in aceeasi zi la ora 16 cu operatia de la ora 11. Si uite asa, a mai fost necesara inca o operatie. Il iubesc si urasc in acelasi timp pe acest medic: m-a operat rapid, dar operatia nu a fost suficienta, si stiu ca din cauza faptului ca sunt atat de aglomerati nu a mai putut sa ma programeze la inca o operatie dupa maxim 1 luna de la prima, asa cum ar fi fost normal. A asteptat si cred ca a sperat ca doza de iod sa functioneze exact ca in cele 90% dintre cazurile fericite. Si a mai asteptat ca dupa doza de iod sa decida daca va mai trebui inca o operatie sau nu. S-a hotarat dupa, dar a venit vacanta, si imediat dupa, eram programata. Dar deja erau trecute 6 luni. M-am gandit si consider ca a dat totul, dar sa nu ma intelegeti gresit: totul, tinand cont de ceea ce avea.
    Tot dupa prima operatie am invatat ca medicul anatomo-patolog nu are nici o vina, este mult prea stresat pentru cat ar trebui sa fie. Am sa redau putin din o zi din munca dumnealui: 11 analize pentru cei 11 pacienti operati zilnic, 11 rezultate de examen-histopatologic pentru cei 11 pacienti operati cu 1 luna in urma, 10 pacienti pentru examenul histopatologic programati, 10 urgente: 42 de oameni in 8 ore. Consider ca este supraincarcat si stiu ca acest lucru se petrece de foarte mult timp. Am inceput sa il iert putin cate putin.
    A urmat doza de iod, tomografia dupa inca 2 saptamani (cu substanta de constrast care continea iod, situatie care nu mi-a mai permis pentru 6 luni sa mai fac inca o doza de iod. Stiu, a fost o grava eroare.) Decizia conform careia, o noua operatia urma sa aiba loc. Nu se va merge pe calea unei noi doze de iod, ci operatie. Vacanta. Adunat acte pentru operatie, incercarea sa a-i aduce in fata aceluiasi ecograf, atat pe medicul endocrinolog cat si pe medicul chirurg. Frustrare ca nimeni nu imi explica nimic si “de ce”. Rabufnire in fata medicului de familie.
    Acum dumnealui a intervenit din nou pentru mine. (Il stimez nespus de mult si ii multumesc pentru ajutorul pe care mi l-a dat.). Am primit parerea unui alt medic si am primit verdictul ca “operatia e cel mai bun lucru care mi se poate intampla”, dar nu acolo unde m-am operat prima data, ci aici cu un alt medic chirurg. Am anulat operatia de dupa vacanta (cu 1 zi inainte, asta ca sa nu las cumva impresia ca as fi fost un inger de la inceput pana la capat) si dupa 1 saptamana ma operam din nou cu o alta echipa de medici. Trebuia sa am o trimitere de la un medic endocrinolog pentru operatie si asa am cunoscut actualul meu medic endo. A fost extrem de suparat de modul in care am fost eu tratata (din nou, in mare parte din cauza sistemului, dar si din cauza faptului ca medicii nu formeaza echipe, ci lucreaza singular fiecare cu diagnosticul si modul lui propriu de tratament.) Nimeni nu si-a asumat o responsabilitate si eu am ajuns in starea in care era (metastaze ganglionare, latero-cervicale). Atat de suparat era doamnul doctor si atat de bine si-a exteriorizat supararea, incat am avut mereu senzatia “ca a sters cu mine pe jos”. Am iesit plangand de la dumnealui. Intr-un final, era vina mea, fusesem neglijenta cu mine, am lasat sa se intample asta, cu viata mea, ar fi trrebuit sa insist mai mult. Hm. Nu e un om rau, dar e cu siguranta e un om dur.
    Operatia (nesperat de bine m-am simtit dupa).Pauza o luna, iod radioactiv. Sunt bine.
    Multumesc mult celei de-a doua echipe de medici care m-au operat (si medicului de la ecografie, medicul anatomo-patolog), si la fel echipei de la Medicina Nucleara. Multumesc medicului meu de familie, medicului endocrinolog de la cabinetul de medicina de familie, medicului endocrinolog de la spital, medicului de la medicina nucleara (de la prima doza de iod).
    Am fost mult ajutata, si incet incet ma indrept spre vindecare. Fara acesti medici, eu poate nu as mai fi fost azi aici. Multumesc.

  42. O fi incurcat probele😦

  43. Multumesc pentru raspuns. Am scris deja in cealalta sectiune ca am hotarat sa-l duc la Bucuresti. Bine spus in general, caci mai sunt si situatii cand analizele nu sunt facute corect sau poate nu sunt facute deloc si trec niste valori convenabile. Asta face parte din seria celor experimentate pe propria-mi piele. Cand eram insarcinata, mi-a iesit la analize Rh pozitiv. De la minunata operatie descrisa mai sus (caci s-a pus problema de transfuzie si mi s-a recoltat sange si mi s-au facut analize atunci, la fata locului, ca inainte nici poveste de analize, clisma etc.) stiam ca am Rh negativ (chirurgul cu pricina i-a atras atentia mamei mele ca am Rh negativ). Nu m-ar fi mirat sa se fi inselat. Fapt ptr. care am repetat analiza la alt laborator. Rezultatul: Rh negativ. Am mai repetat-o la inca 3 laboratoare, ca de, cu asta nu-i de gluma, mai ales ca sotul are Rh pozitiv, si tot negativ a iesit. Deci ce sa inteleg, ca laboratorul respectiv (tin sa mentionez ca era unul particular) a gresit sau nici nu a facut analiza pe bune?????

  44. In principiu analizele, mai ales daca sint facute inlaboratoare moderne, sint mai greu de gresit pt. ca s int citite automat
    Poate ecografia ai putea sa o repeti la Bucuresti
    Cit despre antibiotic, faptulca nu se da la copii sub25 kg mi se pare un argument suficient ca sa nu il dai. Si microbii, nu doar virusii dau adenopatie dar ratiunea de a da antibiotic „la orice” a identica cu aceea care dicteaza sa dai antibiotic la o simpla gripa.Care si ea e virala.

  45. acum, dupa ce v-am povestit ce s-a intamplat cu tatal meu, sper ca intelegeti de ce nu ma resemnez asa usor, (adica poate ziceati ca-s nebuna si ma agit pt o nimica toata, dar prefer sa ma impacientez degeaba, dar sa stiu ca fac tot ce trebuie, decat sa stau linistita si sa-mi reprosez apoi, Doamne fereste!
    sau poate ar fi bine sa merg cu el la Bucuresti? (noi stam in Ploiesti)
    sa stiti ca m-am ioncapatanat si i-am dus fecalele la analiza pt helycobacter pilori, adenovirus si rotavirus. Astept rezultatul si ii mai fac si pt epstein barr si daca nu iese nmk si nu-l mai doare burtica cred ca-l las in pace, dar cum spuneati, ii repet ecografia peste vreo luna..
    ca tot a venit vorba despre medicamente… va mai stresez si eu cu o intrebare, desi nu asta e sectiunea potrivita: revin la baietelul meu (cu limfadenita, you know). Dr i-a prescris un antib in al cariu prospect scrie ca nu se da la copiii sub 25 de kg; el nu are decat vreo 16; olus ca de la dumneaei stiu ca nu se da antib in cazul unei infectii virale, ori ac limfadenita am inteles ca e determinata fix de o infectie virala. Ce ar trebui sa fac???????

  46. da, ulterior am aflat si eu de nurofen, dar lui cine sa-i atraga atentia sa nu ia aia, aia… La ora aia habar n-aveam ce rol are medicamentul ala, stiam doar ca e trat dat de cel mai bun cardiolog din oras. Acum imi mai fac vreo 7 000 de reprosuri, ca in zilele alea de dupa Paste am avut inteligenta sa-i dau nurofen, pentru ameliorarea durerii …

  47. Cam ca si toate povestile dinurgenta …

  48. da, interesanta poveste …
    de fapt, calificativul potrivit ar fi trista poveste …

  49. Da … stai ca nu am avut timp sa si citesc fiindca tocmai am lansat si eu o poveste
    Acum le-am citit … prima e din categoria ” no comment”. La a doua doar atita adaug ca am gazduit si eu pe blog o poveste asemanatoare acum o luna, undeva in sectiunea despre Fractura de col femural , comentariul lu iGabriel din 2 si 13 ianuarieCa sa nu mai spun de cele intilnite in practica, unul chiar acum vreo 3 zile, tot de la sintron

  50. E, ce ziceti, v-am umplut rubrica?????? Sper sa nu mai am vreodata ocazia sa scriu la rubrica asta.

  51. Si asta nu e tot: in urma cu 4 ani tatal meu a facut infarct. Doua de fapt 2, la interval de o luna. Un cardiolog renumit la noi in oras (dar atat de renumit incat e suprasolicitat si nu stie cum sa te expedieze mai repede, ca sa scape de coada de la usa) i-a prescris un tratament si l-a trimis acasa. E drept, l-a scos de 2 ori din necaz, dar cand l-a externat nici nu a avut vreo discutie cu pacientul sau cu noi, apartinatorii, dar sa mai stea sa-i si explice cat de periculos poate fi unul dintre medicamente daca nu-si face periodic nu stiu ce analiza. E vorba de celebrul (cel putin pentru mine va ramane celebru) medicament sintrom. Cum nu i s-a spus, n-a stiut nimeni de acea pacatoasa de analiza, nici de pericolul pe care il reprezinta medicamentul in sine. Dupa aproximativ 2 luni de tratament, apare problema: dureri abdominale, greata, varsaturi (acum parca-mi suna cunoscut, dar atunci n-am facut nicio analogie, deoarece coincidenta a facut ca aceste probleme sa apara chiar dupa masa de Paste si evident, ne-am gandit ca e o indigestie de la miel, sarmale etc., ca va dati seama, regim-regim, dar la sarbatori mai scapa omu’), pana-ntr-o zi, cand am chemat Salvarea, pentru ca nu se mai tinea pe picioare si voma sange. Diagnosticul: hemoragie interna, medicul de la Salvare a intrebat din start: ia simtrom???????? Hemoglobina 5. Rezultatul: pana seara a decedat. Degeaba tranfuzie, degeaba pregatire pentru operatie. Probabil ca oricum nu i-ar fi rezistat inima. Era chiar atat de greu sa i se atraga atentia ca trebuie sa fie atent pana si la gingii, daca sangereaza, cand ia acest medicament? Il durea gura sa spuna ca trebuie sa faca acea nenorocita de analiza periodic>? Nu mai stiu cum se cheam analiza , atunci stiam , acum nici nu cred ca mai vreau sa stiu. Ca oricum a urmat un lung sir de procese de constiinta, reprosuri etc. – ca as fi putut face ceva si n-am facut.

  52. N-as putea spune ca-i urasc, dar ca n-am incredere in toti (sau in cei mai multi), asta o pot spune.
    Prima poveste se intampla cu multi ani in urma, eram doar o copila.
    Aveam dureri abdominale (stanga jos) si lombare. Azi asa, maine asa, pana cand intr-o zi mi-a coborat durerea pe picior, aproape ca nu mai puteam pune piciorul in pamant, au aparut si greturile. Fuga la urgente. Distinsul dr. care era de garda, dupa ce ma consulta, ma pune sa ridic piciorul, ceea ce nu prea puteam, trage concluzia: ori e o sarcina extrauterina (desi ii spusesem f. clar ca nu era cazul la vremea aceea de niciun fel de sarcina), ori e apendicita. Am ripostat, evident: prima varianta o excludeam, asa cum am spus, iar pe a doua de asemenea, caci dupa umilele mele cunostinte, apendicele se afla in partea dreapta. Evident ca nu i-a convenit domnului dr. ca indraznesc sa-i spun dumnealui unde se afla apendicele.
    Argumentul dansului: sunt citate in literatura de specialitate cazuri de apendice in partea stanga. Prin urmare, nu ma lasa nici sa plec acasa, pentru ca problema ar putea deveni grava daca ar fi apendicita. Fapt ptr. care ma interneaza la Chirurgie. Asta se intampla vineri dupa-amiaza. De vinei pana marti, cand a avut loc minunata operatie nu s-a obosit sa ma trimita la ecografie (desi la a parterul spitalului era ecograf), sa-mi faca niste analize, ceva. NIMIC.
    Pompa in mine doar analgezice si ironii si din cand in cand imi mai tragea niste pumni (asa percepeam eu atunci, in durerile alea), ca sa verifice daca nu cumva nu-i o colica renala). De ce ironii???? Pentru ca intre timp incepuse sa ma doara tot abdonemul si sa nu mai pot manca absolut nimic, de cat imi era de greata, iar dumnealui, la una dintre vizite, comenteaza: ‘Ma, tu esti Canuta – om sucit? Ai venit cu dureri in stanga si acum te doare si-n dreapta? De fapt nici nu mai stiam ce ma doare. Ma durea tot abdomenul, ma napadea greata, imi era din ce-n ce mai rau, nu ma mai tineam pe picioare. In fine, marti dimineata vine si-mi spune: sa nu mananci nimic azi (ca si cand eu mai mancasem ceva de 4 zile), ca vad eu ce fac, s-ar putea sa te iau la operatie. Curioasa cum sunt (si cam impertinenta sa am pretentia sa stiu de ce ma opereaza), il intreb de ce ma opereaza. Raspunsul: de apendicita, de ce altceva? Repet: venisem cu dureri insuportabile in partea stanga (abdomen + mijloc + picior), ulterior se generalizasera durerile. Bun …. ca bataia de joc sa fie completa, ma tine asa in espectativa pana la ora 3, cand isi termina operatiile grele si se hotaraste sa ma ia si pe mine la opratie. Ma rog, il pune pe anestezist sa-mi faca rahianestezie, ma ia in sala si se apuca de treaba. Numai ca … surpriza… simt bisturiul. Ironiile continua: simti pe naiba, ia misca piciorul. Si incep sa dau din picior. Reactia domnului dr: aoleu, asta danseaza pe masa, faceti-i locala, ca n-a prins anestezia. In fine, se apuca omul de treaba, alta surpriza: nici nu deschide bine si tasneste sangele. Asta e momentul cand devine f serios, chiar grav, asist la un val de susoteli si agitatie maxima. Cum nimeni nu vroia sa-mi spuna ce se intampla si vazand atata agitatie, inca o armata de asistente, doctori (ce-or fi fost ) chemati, m-am panicat si am facut si un mic stop respirator (asta mi s-a spus ulterior). Mi-am revenit in bumbaceala unei asistente, care dupa ce ca-mi tragea palme, mai si urla:
    n-adormi, n-adormi. Ma rog, ca sa n-o mai lungesc: aveam hemoragie interna, cauzata de un chist ovarian eclatat. Ce m-a revoltat cel mai mult: comentariul ulterior al domnului chirurg, care a avut nesimtirea
    sa-i spuna mamei mele (dupa ce 3 zile se tinuse cu plicul dupa el sa-i spuna si ei ce se intampla cu mine) si dupa ce ma tinuse atat tp internata fara sa-mi faca nicio investigatie – ca daca mai stateam 20 de minute muream. Mi-a ciumpavit si burta , ca evident, deschisese in dreapta, chistul fusese in stanga si a trebuit curatat bine, fapt pantru care a facut o ansa, dupa spusele dumnealui, ca sa ajunga in stanga. Deci mi-a ciopartit tota burta, noroc ca pe orizontala, macar intra in chiloti taietura aia oribila. (sau probabil cusatura a fost facuta cu picioarele de-a ramas asa urata). Ma rog, ulterior am vrut sa scot uratenia aia si alt chirurg mi-a zis ca e si ‘materialul clientului prost’, in sensul ca am eu tendinta spre cheloid). Cam asta a fost minunata mea aventura cu domnul chirurg. Am ramas si un pic speriata, asa incat la a doua operatie (supriza, aia n-a fost tot, am mai avut parte de o operatie tot de chist ovarian, care era prea mare pt a fi tratat – se pare ca asa produce organismul meu galme_ am si la sani-la unul chist, la altul nodul) am vrut neaparat sa mi se faca anestezie generala, sa nu mai vad, sa nu mai aud.
    E, cum e, v-a placut?/?? Am drepate sa n-am incredere in medici??????? Sau macar in unii dintre ei …

  53. Cindva am vrut sa ma fac anestezist. Nu am reusit. Totusi ca urgentist am facut un an stagiu pe reanimare. Drama in stare pura aceasta sectie. As fi putut scrie zilnic cite o istorioara ca si aceasta. Cind am terminat acel an m-am bucurat ca nu am mers pe calea anesteziei.
    Cit despre caz – din nou no comment. Decit poate remarca acestei pagubitoare tendinte de a te incapatina sa sustii un diagnostic initial, desi el nu mai corespunde simptomatologiei. Incapatinare pe care din pacate am trait-o si eu de multe ori.

  54. Inca o poveste… trista…
    Intr-o seara, de la sfarsitul lui martie, intru in casa, si mama mea imi spune „am vorbit cu fratele meu si i s-a umflat un picior f tare si il doare, ce poate fi?”… normal, m-am gandit la tromboflebita, stiindu-l si fumator inrait, diabetic si cu antecedente de infarct.
    a doau zi dimineata l-am adus la Oradea. fiica sa, asistenta, a insistat sa nu-l interneze pe cardiologie ci la ortopedie. ma rog, sefa ei si unul din ortopezi avea ceva de-mpartit si ea s-a gandit ca e mai bine asha. l-au internat sambata. nu tu analize, nu tu nimic. eu vazusem piciorul, si vazandu-l umflat, dureros, dar nu foarte cald si nu rosu, am avut un gand ca nu ar fi tromboflebita… nu era nici tahicardic… dar… ortopedul a zis, e trombo, il iau eu ca ma pricep… mi-au dat o lista sa merg sa cumpar antiinflamatoare. i-am avertizat ca e diabetic si hipertensiv si cu antecedente de infarct sa nu i ea prea multe zile, si sa aiba grija si cu perfuziile. Intrebarea a fost „si ce are daca e hipertensiv? antiinflamatoarele nu fac nimic, cine o zisd ca fac rau?” am raspuns simplu : prospectul. spre socul asistentului care… mi-a replicat sa-i spun asta doctorului. in fine… glicemia i-o verificam eu de acasa, mergeam cu glucometrul in spital. la vizita, duminica dimineata, un medic mai cu capul pe umeri, a vazut o pata neagra pe calcai. imediat si-a luat colegul in suturi, aflasera si ca nepoata pacientului e jurnalist, si au demarat cercetarile. pata nu parea hematom. aveam sa aflu ca era zona de necroza. luni i-au facut doppler. diagnosticul nefast: arteriopatie cronica obliteranta. Cum eram deja in domneniu, stiam ca se pot face interventii de transformare a venei safene in artera si am pornit demersurile sa plecam la timisoara. eram asteptati acolo miercuri dimineata. Marti, la ora 17 am plecat din spital. Mi-a spus ca i-au facut perfuzii si i s-a administrat pentoxifilin. Diuretice nici vorba! ii rugasem doar sa-l lase in pace sa nu i dea NIMIC!!!!!! am plecat cu inima indoita desi el se simtea bine. Nimeni nu avea curaj sa-i dea diuretic fara domnul dr care insa nu mai era pe sectie. si, cine eram eu? un nimeni!
    la 18 a facut edem pulmonar, asistenta, tanara, noua, nu stia ce sa faca cu el, a chemat un dr, pana a venit acela, si s-a trezit sa cheme ATI-ul a durat… pe ATI era de garda draga mea prietena… nu stia ca e unchiul meu… cand m-a vazut pe coridor la ATI mi-a spus”n-am putut face mai mult… cand am ajuns era cianotic complet, a intrat in stop, l-am resuscitat, dar… ” statuse mult prea mult fara oxigen. Era in coma.Sa nu spun ca era 31 martie… exact cu 3 ani in urma, intra tatal meu in coma, tot din vina medicilor.
    S-a solicitat tromboliza, dar cardioloaga de garda a refuzat. In fine. 3 saptamani de coma, si apoi, finalul…

  55. Ca si comentariu … doar multumirile pentru ca mi-ai scris.
    In rest … no comment

  56. Iata o poveste reala. Nu urasc pe nimeni, doar ma dor gesturile unor medici. Atat. Din cauza lor, eu am ramas fara tata.

    In decembrie 2005, parintii mei s-au dus la o inmormantare undeva intr-o zona de munte. in ziua aceea a dat o ninsoare cum nnu vazuseram de ani de zile pe la noi, motiv pt care, la urcare, tata a pus lanturile de zapada. Abia au ajuns la destinatie. In timpul inmormantarii, a stat in frig, si in zapada, sub masina, incercand sa rezolve o problema aparuta la masina din cauza lanturilor. Apoi, a condus 90 de km spre casa, cu hainele umede. Era inainte de Revelion. Normal, a racit. urat. In 10 nianuarie l-am internat prezenta dispnee si usoara scadere in greutate. Diagnostic? pleurezie. se fac analizele de sange, hemoleucograma – indica leucocite crescute, transaminaze, colesterol, glicemie, etc. totul perfect! analiza lichidului pleural „koch negativ” si proteine putine. Cu toate acestea distinsa dna dr care l-a tratat instituie tratament tbc. Si da-i! Fara hepatoprotector, fara gastroprotector, fara a-i repeta transaminazele, asa cum am aflat si eu ca se face, aproape zilnic pe perioada internarii si a tratamentului. Lua cam 23 de pastile pe zi printre care si prednison!!!!!!
    Starea de sanatate, fireste, se inrautateste. Incepe diareea, greata, dureri aprige de stomac. Doctorita, nu stia ce are, motiv pt care, neavand ekg, ii da o nitroglicerina sa vada daca ii trec durerile. Apoi il trimite la ekg. tensiunea lui toata viata a fost 12 cu 7. Asa era si atunci, ekg perfect. Este trimis inapoi. Ce trebuie sa precizez este ca l-a expediat la un alt spital la ekg, la urgente, cu salvare. Salvarea l-a lasat acolo de la 11 la 18 dupa masa, in pijama, in frig, pe coridor, nepermitandu-i-se sa plece cu taxiul. Dupa o cearta zdravana cu duduia dr, merg cu tata la un gastroenterolog. Vazand ce ia, drul stramba semnificativ din nas. I se face gastroendoscopie – transaminazele erau imense si ne temeam de ciroza. Rezultat: fara varice esofagiene, gastrita – de aici si durerile de stomac.. Duduia dr continua tratamentul. La insistentele gastroenterologului ii administreaza hepatoprotectoare. Acesta insistase sa opreasca tratamentul de tbc, diagnosticul nefiind confirmat de analize. Se instituie tratament cu controloc inhectabil. tata isi revine. doctorita ii reinstituie tratamentul pt tbc desi din nou, kochul era negativ. In urma statului in frig pe coridor insa face din nou o viroza respiratorie. Semnaleaza ca l doare gatul, piepotul. nu-l baga nimeni in seama. Cand incepe cu febra mare si tuse, se trezesc si zic da, a avut pacientul dreptate, a facut o pneumonie din nou. Si continua cu antibiotic si tratament tbc. apa se refacuse la plamani dupa noua penumonie ignorata de ei in spital. Cum au descoperit asta? se instalase dispneea. din nou. dna dr care l tratat, fuge la bucuresti fara sa spuna nimic, si lasa o fatuta tanara in locul ei. Aceasta ma cheama de urgenta si imi spune ca problema cu tata e grava. mergem la cardiolog. pe biletul de trimitere scrie niha 4. nu stiam atunci ce si cum. de la cardiolog ajungem la urgente la judetean. tensiune 6 cu 3. de abia respira.
    marturisesc ca fac un efort sa imi amintesc acele momente extrem de dureroase pt mine.
    Este internat pe cardiologie. Diagnostic: pericardita. I se instituie tratament cu diuretice. Pe dimineata era deja mai bine. Merg si eu cu plicul la cardioloaga. Il ia, era vineri la ora 12, multumeste, si: „luati va tatal de la mine de pe sectie. nu vreau sa moara aici, intelegeti ma. problema lui e de gastro”. ok. Cu ultimele puteri, ajungem pe gastro. fac rost de plasma, arginina, tot ce era nevoie. medicul de pe gastro era in competitie sa ajunga sef de sectie. n-avea chef de noi. totusi, si-a dat silinta, dar imi spunea ca nu-si explica ce e cu tata. facem un CT. efectuat de un specialist f bun. omul imi spune ca nu stie ce sa-mi spuna, dar nu e nici cancer, nici ciroza. Imi da de inteles ca e din cauza medicatiei dar nu spune mai mult.
    ajungem pe ATI. era constient. nimeni nu a inteles de ce l-au trimis acolo… am uitat sa mentionez ca inainte de asta am observat ca avea limba alba. si ii spun gastroenterologului la vizita. la care ” mergeti aduceti un orlist ca dimineata il dau pe ati”. am iesit plangand in curtea spitalului. un orlist era ceva de cumparat de la piata? nu stiam de unde sa l iau, n aveam un bilet de trimitere. nimic. Am gasit pe cineva. un medic bun, Dzeu sa i dea sanatate. am intrat epste el la cursuri, in spitalul militar, si vazandu ma disperata, m a ascultat, si a venit sa-mi vada tatal. S-a suparat ca pe gastroenterologie pacientul trebuie vazuta ca are candida de catre apartinatori. In fine…
    ajungem pe ati. acolo am cunoscut o pe buna mea prietena medic anestezist. a avut grija de tata si s a zbatut pt el … am ajuns si la dializa. nefrologi, ATIsti, toti se intrebau oare ce are acest om ca are sangele atata de toxic dupa 3 dialize?
    pe cei de pe gastro si pe cei de pe cardiologie ii vedeam ca incercau sa o dea dintr-una intr-alta inventand ba ca are ciroza, ba ca, imi spunea o doctorita: ” cum puteti spune ca tatal dvs nu are diagnostic? are mai multe chiar: leucopenie, insuficienta hepato-renala”. si am intrebat o ca deja stiam si eu cate ceva ” de cand aceste simptome sunt diagnostice ale unei boli?” si a plecat.. speriata…
    sfarsitul a fost acelasi… dupa 3 zile de chin… s-a linistit… m-am bucurat… nu se mai zbatea la dializa… intrase insa in coma hepatica… a murit…
    pe certificatul de deces, gratie unor medici curajosi, aveam sa aflu cauza adevarata a mortii : hepatita toxica medicamentoasa”. cand am emrs sa-i scot trupul din spital, toti cei implicati, ma tratau cu binsorul… erau speriati si le era frica., vedeam asta. Uneori ma intreb de ce nu am facut nimic? Pentru ca eram indurerata si speriata. in plus, stiu ca exista un Dumnezeu si fiecare va raspunde pentru faptele sale.
    In final, as mai avea de adaugat doar ca… la 2 luni dupa ce l-am ingropat pe tata, m-am trezit la usa cu o dna de la dispensarul TBC. Il cauta pe tata. Tata care, la ei, figura in viata si ca isi scotea medicamentele de TBC lunar.

  57. nu ca sunt baiat:D as vrea eu sa fiu fata;):D …si culmea..am intalnit ceva fete blondute:D … dar nu prea erau prostute:D …si deh…nu ma consider-fara lipsa de modestie din partea mea:D – nu ma consider prostut:D imi mere bibilica:D

  58. Oups … era sa cred ca ma urasti pentru ca am o parere proasta despre blonde😦
    Dar daca esti bonda sa-ti spun un secret: barbatilor chiar le plac femeile putin mai … sa zic asa … naive. Alea prea destepte de obicei ramin fete batrine

  59. esti tare doctore pe bune .. (nitel ai fost rautacios cu blondele,dar na daca apar pe sticla toate fufele si proastele blonde normal ca deja s-au catalogat blondele ca fiind prostute..total gresit:) ) . .Bafta si spor la dat diagnostice on-line..chiar esti un „vrajitor „asa cum te-a „poreclit” o pers de pe blogul tau .
    Numai de bine . cya

  60. Asa se pare😦
    Cred ca vizitatorii mei sint in primul rind bolnavi si abia apoi furiosi …

  61. Vad ca nu prea ai succes cu postul asta🙂

  62. Incep sa cred ca am ales gresit titlul postului … Oricum am pus o poza ceva mai aproape de tenta comentariilor voastre. Scorul ar fi deci 2-0 (sau 0-2).
    Oricum ma bucur ca ai vazut un pic mai departe de superficialitatea cu care ne privesc cei mai multi …

  63. Dumnezeu mi-e martor ca din fericire pana acum nu am avut ocazia sa ma plang. Ocazii am avut, fiindca din nefericire de cateva ori pe an ajung in spital. O fi fost numai norocul meu, cine stie. Dar de fiecare data am fost tratata cu foarte multa atentie si politete. Fara sa dau spaga. Sau daca am dat ceva dupa aceea, am facut-o din pura recunostinta, nu din obligatie.

    Cand m-am operat de apendicita eram atat de tanara si singura (studenta, foarte departe de casa) si ametita si speriata ca nici prin cap nu mi-a trecut ca trebuie sa dau spaga. Nici nu mi-a cerut nimeni nimic. Anestezista mi-a vorbit atat de frumos de nu am cuvinte, intai a stat cateva minute cu mine ca sa incerce sa ma calmeze. Pe urma, dupa operatie, in a treia zi de internare, am auzit si eu in salon ca ar trebui sa ii dau ceva doctorului si m-am dus la el cu un plic si nu mi l-a primit! Mi-a spus sa fiu sanatoasa si sa imi cumpar carti din ei sau ceva frumos de imbracat. Pe urma acelasi dr m-a chemat in Policlinica sa imi scoata atele si la fel de frumos s-a purtat cu mine. Asistentele au fost ingeri carora la fel nu am stiu ca trebuie sa le dau ceva. de cerut, nici nu se pune problema.

    Oi fi eu norocoasa? Oi fi dat eu numai peste exceptii? Cam multe exceptii, fiindca repet, odata la cateva luni tot ajung la spital (am un astm alergic urat)

    Am ajuns la spital gravida in 37 de saptamani cu o criza ingrozitoare de astm. S-au purtat cu mine de parca eram o vaza chinezeasca din dinastia Ming. Si m-au plimbat la gineco, la boli interne, analize, etc, etc.

    Sunt functionar public intr-un domeniu ff rau vazut si stiu ca toti beneficiarii vin la noi in institutie cu gandul deja format ca o sa ne batem joc de ei, ca o sa ii inselam, ca le furam banii, ca asteptam spaga si deja cand ajuns la noi sunt cu capsa pusa. Normal ca si noi le preluam starea, mai poti vorbi frumos cand vine cineva la tine si incepe sa urle?

    Cred ca de multe ori asa e si cu medicii. Obositi,prost platiti, tracasati, ultimul lucru care le mai trebuie dupa o garda grea e sa vina cineva sa faca fite sau sa le puna la indoiala diagnosticul pe motiv ca matusa vecinei de la 4 a suferit si ea de asa ceva si a luat paracetamol in loc de aspirina sau ca a citit el pe internet ca ar fi vorba de aia si nu de alta…

    Repet, oi fi fost eu norocoasa, dar chiar asa…

    Pup.

  64. Merci🙂
    E o „deschidere” la care nu ma asteptam desi de multe ori am gindit la fel ca si tine.

  65. Innainte de a judeca pe cineva,incerc sa i motivez in vre -un fel,reactia.Si de multe ori am gasit o scuza plauzibila,si in cazul medicilor.Si mai cred ca in mare masura ,noi pacientii avem o mare parte din vina.Noi ii invatam cu spaga,fiind convinsi ca am rezolvat problema cu atentia cuvenita.Pe noi si falsele noastre boli ,trebuie sa le trateze un medic,care tocmai a apierdut un pacient pe masa de operatie.Ei sunt cei care trebuie sa suporte o mama isterica care ia dat bebeluslui de o luna,castraveti murati,de pofta si etc.Sigur ca am vrut sa o strang de gat pe medicul pediatru care nu s a alarmat cand copilul meu facea febra mare,dar calmandu ma am realizat ca avea si ea copii acasa,era in afara programului si medici pediatri gasesc la camera de garda.
    Sunt multe momente in care i am urat pe medici,dar nu mai mult decat pe alti,insa am facut o intr un moment de panica.Nu urasc doctorii,urasc sa am nevoie de ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: