Ana

Cind am venit din Timişoara în colţul ăsta uitat de lume mă aşteptam să am ca pacienţi doar ţărani , ţigani sau muncitori cu feţele negre şi ochii albi. Ceea ce s-a adeverit în mare măsură în primele zile. Aşa încît prezenţa ei atunci nu mi-a rămas în memorie … doar memoria electronica a computerului din cabinet spunîndu-mi că prima oară cînd am consultat-o a fost în acele zile …

Se numeşte Ana. Un nume banal … o figura aşişderea: faţa rotundă şi plină , privirea blîndă , naiva, a unui copil deşi avea vreo 25 de ani. Fiică de ţărancă, nascută cu 200 de ani prea tîrziu pentru a fi sortită nemuririi prin pensula unui Grigorescu sau Aman.

Literele reci ale calculatoruli scriau şi atunci , că şi în numeroasele consulturi care au urmat , acelaşi diagnostic : „Colică abdominală. Tulburări psihice. ” Scenariul era de fiecare dată acelaşi : Adusă de ambulanţă chircită de durere , toate analizele sînt aproape normale , consultată de vreo 2-3 medici de specialităţi diferite fără a se putea pune cu certitudine un diagnostic. Bineînţeles urmează eterna perfuzie cu antispastice , simptomele se amelioreaza şi nu prea iar doctorii recurg la ultima solutie în faţa unui caz care nu se lasă rezolvat: trimiterea la psihiatrie şi etichetarea fetei ca suferindă de probleme psihice.

De fiecare dată… desigur si atunci  … venea cu mama ei.O ţărancă tipică, cu fata arsă de soare şi mîinile crăpate de muncă … dar cu ochii de fiecare dată umezi … iar atunci cînd vorbeam cu ea în absenţa fetei,plini de lacrimi: ce va face biata fată cînd ea, mama ei , nu va mai fi ? Cine va avea griă de ea … că lumea e atît de rea şi Ana ei e atît de neajutorată …

Ca orice barbat care ştie el ce ştie , la început zîmbeam în sine: eh,mamele astea … n-o fi ea fată in mod sigur uşă de biserică,cine ştie cu cine şi pe unde umblă iar maică-sa îi plînge de milă …Dar asta pînă într-o zi cînd am citit pe biletul cu consultaţia ginecologului „virgo intactă”. La 27 de ani  (trecuse ceva timp de la acel prim consult)

Un timp nu le-am mai vazut.Bănuiam că nu nimeriseră in tura mea. Dar prin septembrie din nou … cuplu inseparabil … îngrijorarea şi nepăsarea … încrîncenarea şi durerea. Mama are un dosar cu coperţile verzi.Mi-arată. „Am fost la Cluj … la Bucureşti … la Fundeni … n-au gasit nimic … nu ştiu ce să mai fac … o tot doare … nu manincă, se stinge văzind cu ochii …”. Citesc o parte din ieşirile din dosar. Aceeaşi colica cu cauze neprecizate şi o cohortă de diagnostice psihiatrice … plus tratameniele de rigoare.

O consult şi acum.Nimic deosebit faţă de celelalte examinări. Parcă simt totuşi ceva în plus … o fină contracţie a muşchilor si un geamăt care parcă nu e chiar de durere … „virgo intactă” … mă gindesc că poate în acele secunde am fost pentru ea mai intii barbat si apoi medic … dar alung  gindul .Poate a fost doar o părere.

Cînd am ieşit din gardă am lăsat-o pentru rezolvare colegului care mă schimba.Clasica perfuzie era pe terminate, se simtea mai bine, doar analizele pentru apendicita erau usor mai mari … dar mai fusesera de atitea ori

Peste o săptămînă ma intilnesc in spital cu mama fetei.Si acum plingea dar …de bucurie.Nelipsitul dosar verde adăgase incă o filă „Au operat-o domnu doctor … avea apendicită …. cum de nu şi-au dat seama atîţia doctori … acum parca e mai bine.O iau acasă. Azi a mincat aproape la fel ca inainte de a se imbolnavi !!”

Zimbesc de complezanţă … deşi poate şi pentru că chirurgul ce fusese de gardă era tot cel despre care mă amuzam aici … şi simptomele care erau aceleaşi …

Am uitat repede cazul … ah,uitarea asta … dar e un fel de vaccin impotriva suferintei aşa că …

În noiembrie a plouat mult … rîul care trece pe aici a fost neaşteptat de mare … si murdar. La un moment dat auzim că a fost solicitată ambulanţa undeva intr-un sat de munte pentru o nebună care cică s-ar fi aruncat în rîu. Pompieri … SMURD… Căutări zadarnice … abandon.

Si iar uitare … doar pentru citeva zile insa

Trecind pe linga morga spitalului o vad iarasi pe mama Anei. Stătea pe trepte. Ochii priveau fără să privească şi plîngeau fără să mai aibe lacrimi. Alături,un dosar verde. Pe el un certificat de deces si unul de autopsie.

Se numea Ana.

20 Răspunsuri

  1. Te salut doctore!
    Am citit despre Ana. Si alte „chestii” de pe blogul tau.
    Am vizionat la Tv de curand filmul romanesc „Mere rosii” cu Mircea Diaconu… un doctor …
    Nu stiu de ce iti scriu.
    Multumesc pentru toate informatiile citite.
    Scurta mea experienta dintr-un salon de urgenta a fost traumatizanta. PSIHIC. Eu, sanatoasa, pazind o ruda bolnava …
    Urgenta … peste drum morga.
    Si sentimentul ca picioarele de ies de sub cearceaful alb de pe o targa pe care o cara doi asistenti dimineata la ora 7, au apartinut unei persoane vii…
    Nu era ruda mea… din fericire.
    Aud inca in creier (dupa ani, ani) rugamintile unei bunici, legate de patul de vizavi al rudei mele bolnave, ce ma implora sa o dezleg..
    Si sforaitul din celalalt pat al unui boschetar salvat pentru o noapte de frigul iernii…
    De ce iti scriu…
    Nu-ti mai scriu…

  2. imi plac f mult povestile tale, doctore. felicitari!

  3. Parerea mea e ca mama ei stiind ca are acele probleme psihice,ar fi trebuit sa fie mereu pe faza,adica sa aiba grija sa-i dea tratamentul,sa o indemne sa manance,sa o supravegheze non-stop.Daca a lasat-o de capul ei…pana la urma ea(Ana)a demonstrat ca medicii au dat diagnosticul corect si si-au facut datoria(doar nu aveau sa o ia la ei acasa,,,)

  4. Superba descrierea, dar povestea in sine trista si mai trist e faptul ca se intampla sub ochii celor care nu vor sa vada.
    Felicitari ca puteti fi innainte de a fi medic om.

  5. Depinde

  6. Pacatul cui?

  7. Pacat ca nu esti … mie imi plac blondele😀

  8. …ma simt asa de blondaaaaaaaaaa!

  9. Uite, de data asta nu o sa mai corectez (tratez) nimic. Multumita ?🙂

  10. …tot timpul gasiti ceva de corectat (tratat)!?

  11. Da. da, da! Cum spuneti dumnavoastra e cel mai bine!

  12. Mai exact taxa. Sau, mai pe romaneste, ortul😉

  13. …impozitul il platim noi!

  14. Eu am fost un simplu observator. Poate era bine sa ma implic mai mult. Dar sint de principiul ca implicarea emotionala intr-un caz aduce tendinta de a o face apoi in TOATE cazurile si sfirseste in zona psihopatiei. Si pina la urma pe malul Styx-ului activ e doar Caron. Care si el de fapt executa niste ordine.

  15. DDr, concret, dumneavoastra ce ati facut pentru Ana? Gestul de acum, mi se pare tardiv. No offense!

  16. Hmmmmm…macar sa fii tu generos anul asta si sa nu mai numeri vizitatorii pe metrul patrat de la aceasta sectiune. Tu scrie, chiar daca e trist (ce-o mai fi vesel in medicina?!), ca nu degenereaza in miorlaieli telenovelistice, sunt sigura! Poate, vei mai smulge vreo lacrima, dar na, n-o fi foc! Vorba ta…destul „ne radem” la „burtologii”, „rarunchi”, „fiara si pateu”🙂

  17. Din pacate la noi inca exista prejudecata psihiatru=doctor de nebuni. Si plafonarea respectivilor specialisti in diferite stabilimente de profil. Sint multi atrasi de psihiatrie pe care o vad prin prisma unor filme gen „Tacerea mieilor” dar sfirsec undeva intr-o Socola incercind sa descopere vreun Eminescu tainic…
    Cit despre povestile viitoare,din pacate tot din astea triste am … Las ca te distrezi destul la articolele despre boli. Desi mi-a parea rau ca sectiunea asta de povesti sa degenereze intr-un loc de varsat lacrimi …

  18. Draga doctore,

    Speram sa ai rabdarea, dar mai ales timpul si inspiratia sa scrii despre Ana.

    Din nefericire, este trist ceea ce s-a intamplat cu Ana… Degeaba o fi fost ea diagnosticata cu o boala psihica, daca a primit doar niste „nasturi de inghitit”, fara a beneficia de psihoterapie… Mi-ai mai smuls o lacrima! Si mi-ai amintit de cineva drag care la un moment dat, in jur de 18 ani, a vrut…sa isi puna capat zilelor… Povestea se intampla tot la un capat de lume, doar ca undeva prin sud. Stii ce s-a intamplat cand a ajuns biata fatuca la urgenta intr-un amarat de spital din zona? Evident ca prima data i s-a facut un mare control ginecologic ca vezi-doamne de-acolo s-ar fi nascut dorinta ei nebuna de sinucidere (desigur ca fatuca era virgina). O doctorita de 60 ani, plictisita de toate cele, urla ca apucata ” ca cine dracului a pus-o sa faca asta? Ce-are? Nu e sanatoasa? Merita o bataie zdravana!” Consiliere psihologica?! Nici vorba!

    Ce pot sa mai zic?!
    O sa mai aberez un pic si o sa ma descarc.
    La fel de socata am fost sa realizez ca intr-un spital ca Fundeni, sectia oncologie, nu exista un psiholog care sa acorde consiliere psihologica inainte si dupa interventiile chirurgicale sau inainte de a-i fi anuntat pacientului un diagnostic foarte crunt: cancer. Poate o fi existand scriptic, habar nu am, ideea este ca niciunul dintre pacientii cu care am discutat nu stia despre existenta unui asemenea serviciu. La fel de tare, am fost socata sa realizez ca nici in maternitatile bucurestene (nu stiu prin alte parti cum o fi!), fie ca vorbim de Suub, Elias, Panait Sarbu, femeile nu au parte de consiliere psihologica in nicio situatie: nici in cazul pierderii unei sarcinii, nici in cazul unei sarcini oprite in evolutie, nici pentru promovarea alaptatului, nici macar in cazul in care fatul se naste mort sau moare in timpul procesului nasterii etc. Poate s-o mai fi schimbat ceva in ultimul timp, desi cred ca sunt prea optimista!

    Sper ca „Jurnal de spital” sa nu se termine cu Ana, ci sa fie doar primul pas catre alte povestiri.

  19. Aici e putin mai delicata problema … fata avea un diagnostic de boala psihica si tratamentul corespunzator.Acuma ca il lua sau nu …. asta nu stiu.

  20. Cumplit de trist si din pacate prea multe povesti de acest gen.
    Cine ar trebui sa aiba timp sa vada si dincolo de un diagnostic,tarziu.!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: