Rosturi…

Poate nu e momentul cel mai potrivit pentru inceputuri.Sfirsitul anului aduce mai degraba bilanturi si amintiri mai mult sau mai putin placute.In fine….

Femeia paseste temator in cabinet,insotita de fiica.Are intre 50 si 60 de ani (58 mai exact).Pe fata i se citeste o teama nedefinita.Experienta imi spune,la prima vedere,ca nu are in acest moment o suferinta acuta care sa ii puna viata in pericol.

Vorbeste mai mult fiica :un tremurat vag al miinilor,o senzatie de ameteala la o anumita miscare a capului.Simptome banale,poate chiar normale peste o anumita virsta.Firesc,intru in detalii.Si aflu povestea…

In urma cu citeva luni,in plina vara,in zona au aparut citeva corturi ale unei asociatii nonguvernamentale,in care se masura gratuit tensiunea trecatorilor mai mult sau mai putin loviti de canicula.Femeia si-o ia,mai mult din curiozitate.I se spune ca nu e in regula ceva,mai exact pulsul e prea mic(frecventa undeva pe la 30-40 b/min) si i se recomanda un consult cardiologic.Sa mentionez ca pina in acel moment desfasura o activitate normala,chiar un efort fizic destul de sustinut (locuind la casa si avind si un nepotel de ingrijit).Mai mult ca sa scape de gura fiicei merge la controlul recomandat unde i se diagnosticheaza un bloc total,cu indicatie de implantare de stimulator cardiac extern.Bineinteles cu indicatiile de rigoare atit terapeutice imediate (o lista de vreo 4-5 medicamente) ca si cele privind regimul de viata (desigur cu interzicerea eforturilor,regim alimentar,etc) si in plus prognosticul de genul « daca nu te operezi imediat poti oricind sa mori subit din cauza bolii , la cel mai mic efort » Toate acestea,retineti,la o femeie perfect normala pina in momentul consultului,a carei afectiune data de mult timp avind in vedere absenta oricarei modificari clinice in momentul acelui consult.

Acum o am in fata.O figura tematoare,speriata.Imi spune ca ii e frica de orice simptom care ar putea sa ii anunte moartea.Ai ei ii interzic acum cel mai mic efort.Drept e ca nu ii asculta mereu.Desigur ii e teama de operatie.E sansa ei,cu ghilimelele de rigoare,ca nu stie prea multe despre operatie.Si nici despre riscurile ei.Sau despre implicatiile cresterii frecventei cardiace in conditiile unui organism adaptat deja la bradicardie.

Nu imi e greu sa o linistesc.Cel putin pentru moment.EKG-ul de azi nu e mai prost decit cel de la externare.Tensiunea buna.Mai mult un atac de panica.Mai greu imi e sa ma linistesc pe mine.Nu ii spun nimic despre riscurile operatiei.Cu atit mai putin despre ceea ce gindesc eu vis-a-vis de rostul medicinei in acest caz.Nu vreau sa intru in treaba altuia.Desi imi e penibil,ii spun ca totul o sa fie bine si sa urmeze indicatiile primite.Ma bucur sa o vad plecind evident mai linistita.

Iar eu ma gindesc ca,pina la urma sint si oameni care vor avea de cistigat…O echipa de chirurgi isi va primi peste citeva luni comisionul…Un numar neprecizat de firme de medicamente vor avea un client fidel…cit timp ?Who knows…Sau poate , cine stie, clasica nepasare a omului simplu o va determina pe aceasta femeie sa neglijezetoate sfaturile binevoitoare si sa isi reia viata dinainte.Desi,sincer,ma indoiesc…

7 Răspunsuri

  1. Imi amintesc perfect:era in anul1989.M-am trezit brusc cu o durere in piept partea stanga cu tot cu umar si mana amortita.O ruda mai apropiata(o matusa,sora tatalui meu) ma duce la spital,prin vreo trei cabinete,iesim apoi pe hol,apar si rezultatele,o vad pe matusa-mea ca izbucneste in plans uitandu-se cu jale la mine,eu…pixul!!!habar n-aveam ce se petrece si ma uitam la ea ca la prost…era alba ca varul,o intreb ce a patit,ea merge la telefonul public,vorbeste cu maica-mea…apoi inchide telefonul si…scapa porumbelul:imi spune ca sunt pe moarte.Nu stiu sa mai redau exact diagnosticul(nici nu am cautat sa-l retin,l-am ignorat din prima!)parca era scris:colaps valva mitrala…cu nu mai stiu ce.Desigur,dv.domnule drweather intelegeti despre ce e vorba.Eu am inceput sa rad,bineinteles ca nu am crezut,desi momentan am simtit un fior puternic in spate…o spaima oarecare…,Dupa jumatate de ora,stand acolo pe scarile policlinicii,vad ca apare masina parintilor mei,din care coboara tata si d-nul dr./seful mamei mele.Dl.dr.ma ia de mana,imi pune cateva intrebari asa din mers,intram iarasi prin cabinetele respective(am facut un bis)si iesim cu diagnosticul adevarat:pneumopatie cervicala…Am facut un tratament si in 7 zile fix,eu eram ca noua.Sanatoasa tun!Si pe cand altii m-ar fi inmormantat,adica dupa cateva luni,eu imi sustineam frumos examenul de stat si proiectul de diploma.Matusa mea,in schimb,a ramas cam traumatizata,a avut cosmaruri vreo cativa ani la rand,dupa aceasta intamplare.Stupida intamplare!!!

  2. Merci de banc🙂 Poate trebuia sa il includ in articol

  3. Un banc:
    Cica merge un om care nu avuse niciodata probleme , la sfaturile familiei merge la medic. Dupa ce il consulta, analize, etc.. ii spune ca este grav bolnav si ii recomanda niste medicamente scumpe ca sa va faceti bine. Omul i-a reteta ,pentru ca si medicul tb sa traiasca, merge la farmacie cumpara medicamentele pt ca si farmacistul tb sa traiasca si apoi merge acasa si le arunca pt. ca si el trebuie sa traiasca.

  4. …da, pe mine ma inspaimanta ideea de a afla de la un medic, ca am ceva, nu ca ma doare ceva. Daca mi-ar spune ”n-ai nimic! ia asta si asta, facem asta si asta, nu e cazul sa va speriati, o glumita, ceva, m-as duce saptamanal la cabinet. .Mi-am facut demult niste analize si parca o ecografie si dupa rezultat m-am dus la serviciu aproape cocosata de frica, ca in urmatoarele zile urma sa ma internez pentru investigatii. In birou aveam o colega (sa-i dea Dumnezeu sanatate) care fara sa se uite pe analize mi-a zis: ”stai draga linistita ca asa le zice la toti” si eu care asta asteptam, am crezut-o. Cred ca sunt 11ani de atunci. ANCA, te iubesc si penttru mine esti DOCTORINGINER!

  5. …eu sunt aceea! (si acum sa citesc postul…)

  6. Era….si inca mai este.Mai ales industria farmaceutica e un izvor imposibil de epuizat

  7. E lupta pentru supravietuire, iar sanatatea cred ca era de foarte mult timp o afacere profitabila, pentru unii evident, ca nu intra toti in aceeasi oala!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: